Ziua noastra

Ma gandeam ca m-as trezi dimineata inaintea ei. M-as da  jos din pat, dar inainte de toate, as vrea sa-i sarut obrazul, dar mi-e frica sa nu o trezesc si mai bine, i-as pregati micul dejun si cafeaua, as mai lasa-o putin sa doarma si m-as aseza incet la masa din camera sa scriu… As scrie despre felul cum ma face sa ma simt cand o vad dormind langa mine…probabil simplul fapt ca e langa mine…felul cum camasa de noapte ii dezmiarda pielea e deosebit.

Viata mea era mai completa si implinita cand ea ma trezea dimineata sa imi cante sau sa ma intrebe cu ce sa se imbrace :) Mi-e dor de fericirea ei, sa o fac fericita… Am ascultat melodiile noastre si retraiam fiecare clipa ce ne reprezenta la un moment dat un banal vers.

Mi-am amintit de statusurile ei…constantly thinking about you…te ador…titaevmet… Am fost eu, ea si fara restul lumii…

Ma facea sa plang de fericire ca e a mea :) se amuza pe seama mea cand plangeam. Acum cred ca intelege de ce plangeam…

O vedeam in diferite locuri in oras, o asemanam si incercam sa o gasesc in alte femei, dar degeaba.

Too lost in you era melodia noastra, prima melodie si prima noastra obsesie muzicala, iar apoi au inceput sa curga melodiile despre noi… Aveam cate una pentru fiecare moment :) ascultam impreuna she wants it cand eram in mood sau aveam reprezentatii artistice. Comptine a fost mereu cand scriam pt ea sau in anumite momente speciale d-ale sufletului… Melodiile cu pian mereu au avut o semnificatie speciala, era dragostea mea pt ea… Ea, iubita mea…

Doamne, nu pot sa uit diminetile cand se trezea somnoroasa si o vedeam in umbra cum se schimba… Incet, ma indragostisem de ea si de corpul ei. Facea sa fie totul un mister frumos.

Dupa scurt timp dupa ce ne-am cunoscut, am cerut-o de nevasta. Desi sunt total o persoana neincrezatoare in chestii gen ”meant to be”, am simtit de la inceput ca va fi diferit cu ea. Si in ziua de azi cand nu mai suntem impreuna mi se pare ciudat…

Mai in gluma mai in serios, i-am zis odata…”marita-te cu mine” si aflasem ca este impotriva casatoriei… Peste ceva vreme, din senin, m-am trezit ingenunchiind in fata ei, cerand-o iar in casatorie… De doua ori m-a refuzat…sau poate chiar mai mult.. Tin minte, candva in ianuarie, intr-o noapte geroasa de iarna, imi trimite un mesaj cu o poezie din care imi amintesc…”in secret se gandeste cum c-ar fi nevasta ta, calca, spala si gateste si pe tine te iubeste” sau era ceva asemanator. Dormeam cand am primit mesajul si nu il receptasem eu atat de bine, dar  a doua zi, mi-a reamintit de el… Era un soc… Ea se gandea sa-mi fie nevasta? Isi schimbase conceptiile despre casatorie? Nu-mi venea sa cred si asa era… si oarecum intelesesem prost pt ca ea vroia mai mult o casatorie in stil tantric, spiritual, nicidecum cu acte in regula. Iar aparuse dezamagirea. Acceptasem ideea asta de casatorie tantrica, o iubeam si era a mea. Nu mai conta.

Visam la mare, sa o cer de nevasta la mare. Sa fim doar noi pe nisip, plaja goala. Aveam eu asa flashuri in cap cu o sampanie chipurile sarbatorim iubirea noastra sau orice altceva sa nu`i treaca prin cap ce vreau sa fac. Visam sa facem dragoste pe plaja. Ea ma facea sa visez si sa cred ca pot face orice doar daca o am pe ea. Pe plaja, a mea, nevasta, a mea….

Imi amintesc alta data cand am cerut-o. Impatuream rufe si ma alintam si o sun, ma pun in genunchi si o intreb… ”vrei sa te mariti cu mine?”  O prinsesem pe neasteptate. Cand intr-un final a acceptat sa ne casatorim, i-am zis ca primul lucru care o sa-l faca dupa nunta, e sa-mi calce o camasa :) mereu am umblat cu camasile necalcate.

Ii placea cum imi statea cu camasa, o prefera pe una in mod special :) cat de mult am putut sa o iubesc…

Desi fara sa o cunosc inca bine, o simteam langa mine, la propriu. Imi doream atat de tare atingerea ei, incat o simteam si pt multa vreme a fost de-ajuns. Visam la sarutul ei, mangaierea ei, trupul ei cald… Visam la ea, viitoarea mea nevasta cu care imi doream copii. Niciodata nu mi-am dorit copii, imi placeau dar ai altora. Cu ea, absolut totul a fost diferit. Ne doream un copil. Ne doream o Miruna mica :) un kinder mic, cu parul cret, cu chiscute si care sa zica poezii multe si sa se faca ascultat si pe care ea sa-l trimita la mine cu mesajul ”’a zis mami sa-ti zic ca te iubeste” Ce-mi puteam dori mai mult decat asta? Eram un om fericit. Visam cum ea ii impleteste parul, o invata poezii, noaptea avea sa doarma intre noi si noi renuntam la sex :) Avea sa fie un copil iubit. Si acum imi suna in cap ”a zis mami sa-ti zic ca te iubeste”…

Cate amintiri frumoase avem impreuna. Privind in urma si incercand sa fiu o persoana obiectiva, am fost kinderi foarte fericiti. Ce e amuzant e cum ma imita ea gesturile mele sau “rasul de prosti”. Era dulce. Iar era amuzant cum isi dorea ea sa gateasca si mie sa nu-mi placa si sa rad de ea. Imi amintesc odata ne certasem si aveam noi o mini chestie, cand ma supar sau am nervi, ea sa-mi cante. Tare frumos mai canta. Ma facea sa rad, sa-mi revina buna dispozitie. De foarte multe ori ne certam din lucruri prostesti. Asta a predominat mereu de fapt, prostia mea incurabila.

Visa ca seara sa faca ceai si sa stam pe balcon cu patura pe noi si in timp ce facea ceaiul sa vina din minut in minut sa fure un sarut. Multa vreme am visat la ceaiul pe balcon si ea sa puna capul pe umarul meu. Isi dorea sa avem flori in casa si desi nu stie incepea sa imi placa ideea de a avea flori si multe din ele mi le imaginam in balcon. Imi imaginam iar cum vin seara acasa si ca sa o surprind ii aduc flori. Visam ca vin acasa si ma pierd in imbratisarea ei timp de cateva minute pt ca mi-a lipsit o zi intreaga. Visam cum suntem la servici sau la facultate si ne trimitem mesaje si ne zicem cat de mult ne iubim. Visam cum pe timp de ploaie ne bagam sub paturica, ne impleticim mainile si picioarele si stam cu geamul deschis, inchidem telefoanele si desfiintam soneria si stam doar noi. Impreuna.

Niciodata nu mi-au placut animalele sau cel putin sa am in casa. Ea m-a facut sa imi placa pisicile si sa-mi doresc sa ne luam pisica. La casuta noastra de turta dulce, vroia sa ma convinga sa ne luam pisica si sa semene cu mine. Eram doi pisonci alintati, iubareti, lesinati, impreuna.

Imi scria poezii, iar eu ii lasam post it uri pe frigider. Ne scriam povesti.  Ma indragosteam in fiecare zi de ea si mereu cu totul alt motiv. visam cum faceam dragoste pe muzica, cum ne amestecam degetele si pierdeam mana in par, solduri stranse, iubire oferita.  Ne imaginam cum dansam fara muzica :) ne gandeam sa ne facem tatuaj, care sa ne reprezinte si sa stim doar noi semnificatia lui. Vroia sa imi dea ciocolata cu portia ca sa nu imi fie rau. Isi dorea sa doarma cu mana sub bluza mea si sa profite de fiecare moment sa-mi iubeasca pielea. Isi dorea sa mananc ceva dulce doar ca sa ma mozolesc sa ma pupe ea.

La inceput, ma alintam si ii spuneam ca nu am auzit nimic azi. Desi imi spusese ca ma iubeste, vroiam sa o mai aud. Din prima clipa i-am iubit vocea. Visam cum ne mutam impreuna, ordona rufele dupa marime si culoare, cum adormim ca pisoncii imbratisati si ne trezim impreuna, un trup langa celalalt.

Daca se intampla sa-mi fie rau, era langa mine cu tot sufletul ei. Ma linistea, aducea calmul inapoi. Ma vazuse dormind, pur si simplu statea si se uita la mine si ma miram pt ca un lucru atat de banal insemnase atat de mult pt ea. Ii eram o pisoanca draga…

O iubeam pt ca vroiam sa`i fur telecomanda sa schimb postul si ea vroia sa cumpere o telecomanda universala si dupa usa sa schimbe postul. O iubeam pt tot felul de lucruri marunte, cele mai marunte posibile. O iubeam pt ca vroia sa faca dragoste si nu sex. O iubeam pt ca ma suna si`mi spunea ca ma iubeste si eu ma pierdeam si spuneam tot felul de banalitati. O iubeam pt ca vroia farfurii patrate si nu stiu de ce in mintea mea le vedeam mereu verzi.  O iubeam pt ca voia sa`mi daruiasca un copil.

O iubesc si acum chiar daca a ales sa se desparta de mine. Te iubesc in continuare. Azi era ziua noastra… Azi m`am intrebat… “eu acu` ce fac?”

“Acum ce sa facem sa nu ne mai vedem? Vrei sa`ti promit? Daca vrei sa nu ne mai vedem, nu ne mai vedem, uite iti promit si o sa vezi ca ma tin! Daca tu crezi ca se poate termina totul asa, de parca nimic nu s`ar fi intamplat, de parca tu crezi ca iti propui sa uiti, tu chiar uiti?”

Happy aniversary, matzo!

Forever your, pis!

2 comentarii »

  1. Luptă pentru dragostea ta! După 10-13 ani te vei întreba, oare cum ar fi fost dacă …

  2. hazzeleyed Said:

    Multumesc, dar cu forta sau cu sila nu se poate :) Presupun ca mereu ne vom intreba “cum ar fi fost daca…”


{ RSS feed for comments on this post} · { Urmăreşte URI }

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.